oficialitate dex - definiţie, sinonime, conjugare

oficialitate

[Sinonime]
OFICIALITÁTE, (1) oficialităţi, s.f. 1. Persoană oficială; (la pl.) autorităţile dintr-o ţară, dintr-un oraş; reprezentanţii oficiali ai autorităţii. 2. (Jur.; în sintagma) Principiul oficialităţii = principiu de bază al dreptului procesual penal, potrivit căruia procurorul şi organele de urmărire penală, precum şi instanţele penale pot să săvârşească din oficiu orice act care intră în competenţa lor. 3. Caracter oficial, calitate, ţinută, atitudine oficială. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFICIALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter oficial; atitudine oficială. 2) Persoană oficială. 3) mai ales la pl. Reprezentant oficial al autorităţilor de stat. [Sil. -ci-a-] /<fr. officialité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OFICIALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oficial. ♢ (Jur.) Principiul oficialităţii = principiu potrivit căruia procurorul şi organele de urmărire penală, precum şi instanţele penale, pot să săvârşească din oficiu orice act care intră în competenţa lor. 2. (La pl.) Autorităţile oficiale ale unui stat, ale unui oraş. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. officialité].
(Dicţionar de neologisme)

OFICIALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oficial. o (jur.) principiul ~tăţii = principiu potrivit căruia procurorul şi organele de urmărire penală, precum şi instanţele penale pot să săvârşească din oficiu orice act care intră în competenţa lor. 2. (pl.) autorităţile oficiale ale unui stat, ale unui oraş. (< fr. officialité)
(Marele dicţionar de neologisme)

oficialitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficialităţii; pl. oficialităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OFICIALITĂŢI s. pl. autorităţi (pl.), oficiali (pl.). (Au fost de faţă, la inaugurare, şi ~ile.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: of ofi ofic ofici oficia

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate itate litate