oficină

OFICÍNĂ, oficine, s.f. (Livr) Laborator al unei farmacii, al unei instituţii de cercetări, etc. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFICÍN//Ă ~e f. 1) Laborator anexat la o farmacie, unde se prepară unele medicamente. 2) Mediu social unde se urzesc intrigi, calomnii sau comploturi. ~ de spionaj. ~ de false noutăţi. /<lat. officina, fr. officine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OFICÍNĂ s.f. (Liv.) 1. Laborator (la o farmacie, la o instituţie etc.). 2. Loc unde se unelteşte ceva, unde se urzesc intrigi, comploturi. [Cf. fr. officine, lat. officina, germ. Offizin].
(Dicţionar de neologisme)

OFICÍNĂ s. f. 1. laborator (într-o farmacie, instituţie). 2. loc, mediu unde se urzesc intrigi, comploturi. (< fr. officine, lat. officina)
(Marele dicţionar de neologisme)

oficínă s. f., g.-d. art. oficínei; pl. oficíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)