ofilire dex - definiţie, sinonime, conjugare
OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veşteji, a păli; a se îngălbeni. ♢ Tranz. Seceta ofileşte plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-şi pierde culoarea, prospeţimea feţei; a se fana, a se trece; a-şi pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. şi reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet\' „a se pipernici”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFILÍRE, ofiliri, s.f. Faptul de a (se) ofili şi rezultatul ei. – V. ofili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OFIL//Í ~ésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OFIL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospeţimea fizică; a se veşteji. /<rus. ohilĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ofilí (ofilésc, ofilít), vb. – 1. A se veşteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu acelaşi sens.
(Dicţionarul etimologic român)

ofilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofileáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ofilíre s. f., g.-d. art. ofilírii; pl. ofilíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv.şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

OFILÍ vb. v. fana, trece.
(Dicţionar de sinonime)

OFILÍRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veştejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: of ofi ofil ofili ofilir

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire ilire filire