ofitic

OFÍTIC, -Ă, ofitici, -ce, adj. (Rar) Care aparţine ofitului, privitor la ofit. – Din fr. ophitique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFÍTIC, -Ă adj. (Geol.) Care aparţine ofitului. ♢ Structură ofitică = structură a rocilor caracterizată prin poziţia neregulată a cristalelor, asemănătoare celei a ofitelor. [< fr. ophitique].
(Dicţionar de neologisme)

OFÍTIC, -Ă adj. de natura ofitului¹. o structură ~ă = structură a rocilor prin poziţia neregulată a cristalelor. (< fr. ophitique)
(Marele dicţionar de neologisme)

ofític adj. m., pl. ofítici; f. sg. ofítică, pl. ofítice
(Dicţionar ortografic al limbii române)