oftici

ÓFTICĂ, oftici, s.f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ♢ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s.f.] – Din ngr. óhtikas.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) chinui, a(-şi) învenina viaţa, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A OFTICÁ oftíc tranz. A face să se oftice. /Din oftică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OFTICÁ mă oftíc intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-şi învenina viaţa. /Din oftică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OFTICÍ vb. IV. v. oftica.
(Dicţionarul limbii române moderne)

óftică (óftici), s.f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-şi pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).
(Dicţionarul etimologic român)

a avea oftică (pe cineva) expr. a avea resentimente (faţă de cineva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. şi pl. oftícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
(Dicţionar de sinonime)

OFTICÁ vb. v. tuberculiza.
(Dicţionar de sinonime)