oful

OF, (1) interj., (2) ofuri, s.n. 1. Interj. Exclamaţie care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admiraţie, entuziasm; d) o dorinţă, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S.n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristeţe, mâhnire, regret; suferinţă; deznădejde. ♦ Dorinţă neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OF¹ interj. (se foloseşte pentru a exprima durere, amărăciune, neplăcere, deznădejde, necaz, scârbă, dispreţ, admiraţie, surprindere, mirare etc.). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OF² ~uri n. 1) Sunet produs de o respiraţie adâncă şi prelungită ca manifestare a unei dureri; suspin; oftat. ♢ A scoate ~uri a ofta. 2) Senzaţie de durere; suferinţă. ♢ A avea un ~ la inimă a fi amărât; a fi supărat; a suferi. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

of, interj. – Ah (exprimă tristeţea, durerea, dorul). – Mr. oh, uh. Creaţie expresivă, cf. o, uh, şi tc. of, ngr., sb. oh. – Der. of, s.n. (suspin, tînguire; chin, supărare); oafă, s.f. (Arg., femeie stricată, prostituată); oft, s.n. (plîngere, suspin, vaiet); ofta, vb. (a suspina, a se jelui), mr. uhtedz, a cărui der. nu face dificultăţi (după Cipariu, Elemente, 40, din lat. optare; după Cihac, II, 235, din sl. ochu); oftat, s.n. (suspin, plîngere); oftătură, s.f. (plîngere, regret).
(Dicţionarul etimologic român)

of interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

of s. n., pl. ófuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OF interj. a!, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. şi Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)
(Dicţionar de sinonime)