ofuscare

OFUSCÁ, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simţi jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE OFUS//CÁ mă ~chéz intranz. fam. A se simţi jignit; a se ofensa. /<fr. offusquer, it. offuscare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OFUSCÁ vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simţindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare].
(Dicţionar de neologisme)

OFUSCÁRE s.f. Faptul de a se ofusca. [< ofusca].
(Dicţionar de neologisme)

OFUSCÁ vb. refl. a se simţi jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ofuscá vb., ind. prez. 1 sg. ofuschéz, 3 sg. şi pl. ofuscheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofuschéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ofuscáre s. f., g.-d. art. ofuscării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OFUSCÁ vb. v. ofensa, supăra.
(Dicţionar de sinonime)