ogarnic
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însuşiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ogárnic adj. m., pl. ogárnici; f. sg. ogárnică, pl. ogárnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ogárnic adj. m., pl. ogárnici; f. sg. ogárnică, pl. ogárnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)