ogoia dex - definiţie, sinonime, conjugare
OGÓI1, ogoaie, s.n. (Reg.) Loc în care se joacă copiii cu mingea sau loc delimitat (îngrădit) pentru jocuri de copii. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. şi tranz. (Pop.) A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruţa. [Var.: ogoiá vb. I] – Din scr. ugojiti. Cf. sl. g o ĩ „pace”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OGOIÁ vb. I v. ogoi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OGO//Í ~iésc tranz. A face să se ogoiască. /<sb. ugojiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OGO//Í mă ~iésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se potoli; a se linişti; a se tempera; a se modera; a se domoli. 2) (de-spre fiinţe) A deveni calm înfrânându-se; a se tempera; a se modera; a se domoli. /<sb. ugojiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ogoí (ogoiésc, ogoít), vb. A linişti, a înpăca. – Var. ogoia. Sl., dar lipseşte veriga cea mai apropiată, cf. v. sb. goi „pace”, sb. ugoiti „a creşte”. – Der. ogoi, s.n. (linişte, calm); neogoi(a)t, adj. (neconsolat).
(Dicţionarul etimologic român)

ogói s. n., pl. ogoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ogoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ogoiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ogói, ogoáie, s.n. (reg.) 1. loc în care se joacă copiii cu mingea; loc delimitat pentru jocurile copiilor. 2. joc practicat de flăcăi şi fete, cu mingea mică, pe un teren delimitat ca cerc. 3. linişte, tihnă, odihnă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
OGOÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, linişti, potoli, tempera, uşura.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: og ogo ogoi

Cuvinte se termină cu literele: ia oia goia