OGORÎ́, ogorăsc, vb. IV. Tranz. A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A OGOR//Î́ ~ăsc tranz. (terenuri, suprafeţe cultivabile) 1) A lăsa nelucrat pentru un anumit timp (cu scopul de a fertiliza). 2) A ara adânc, prefăcând în ogor (după ce o perioadă de timp a fost folosit ca păşune). /Din ogor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ogorî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ogorăsc, imperf. 3 sg. ogorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ogoráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ogorî, ogorắsc, vb. IV (pop.) 1. a ara (prima sau a doua oară, pentru o cultură nouă), a face ogor. 2. a prăşi, a săpa straturi de legume.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ogorấşte, ogorấşti, s.f. (reg.) 1. teren cultivat sau cultivabil. 2. prima arătură.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
OGORÎ vb. v. desfunda, desţeleni.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A OGOR//Î́ ~ăsc tranz. (terenuri, suprafeţe cultivabile) 1) A lăsa nelucrat pentru un anumit timp (cu scopul de a fertiliza). 2) A ara adânc, prefăcând în ogor (după ce o perioadă de timp a fost folosit ca păşune). /Din ogor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ogorî, ogorắsc, vb. IV (pop.) 1. a ara (prima sau a doua oară, pentru o cultură nouă), a face ogor. 2. a prăşi, a săpa straturi de legume.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ogorấşte, ogorấşti, s.f. (reg.) 1. teren cultivat sau cultivabil. 2. prima arătură.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
OGORÎ vb. v. desfunda, desţeleni.
(Dicţionar de sinonime)