oierie

OIERÍE¹, oierii, s.f. Stână, târlă, adăpost pentru oi. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OIERÍE², oierii, s.f. (Rar) Oierit². [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OIERÍ//E ~i f. 1) Construcţie primitivă în afara satului unde se adăpostesc oile şi ciobanii vara şi unde se prepară produsele din laptele oilor; stână; târlă. 2) Loc unde se află această construcţie. 3) rar Creşterea oilor. 4) Impozit pentru oi; păstorit. [Sil. o-ie-; G.-D. oieriei] /oaie + suf. ~ărie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oieríe (stână, păstorit) s. f. (sil. o-ie-), art. oiería, g.-d. art. oieríei; (stîne) pl. oieríi, art. oieríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OIERÍE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit, stână, târlă.
(Dicţionar de sinonime)