oierit

OIERÍT² s.n. Creşterea oilor; p. ext. păstorit; oierie². [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OIERÍT¹ s.n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Ţara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru păşunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OIERÍT n. 1) Creşterea oilor. 2) Ocupaţia oierului. 3) ist. Dare pentru oi (plătită la început în natură, iar mai târziu în bani). [Sil. o-ie-] /oaie + suf. ~ărit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oierít (impozit, creşterea oilor) s. n. (sil.o-ie-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OIERÍT s. ciobănie, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. şi reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~ul.)
(Dicţionar de sinonime)