oină dex - definiţie, sinonime, conjugare

oină

ÓINĂ s.f. Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându-se „la bătaie”, pe linia de aşteptare, şi cealaltă „la prindere”, în câmpul de joc, tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător, pentru a o trimite în terenul adversarului. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓINĂ f. (în unele ţări) Joc sportiv între două echipe a câte unsprezece jucători, scopul celor de „la bătaie” fiind de a trimite mingea cât mai departe în teren (lovind-o cu un băţ), pentru a-l putea parcurge şi a se întoarce la linia de aşteptare, fără a fi atinşi cu mingea de cei de „la prindere”. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oínă (-ne), s.f. – Un anumit joc cu minge între două grupări de băieţi. – Var. (Mold.) hoină. Cuman. oyn, tc. oyun „joc” (Bogrea, Dacor., I, 289); legătură cu rus. vojna „război” (Tiktin) e mai puţin probabilă. – Der. hoinar, adj. (uliţarnic, haimana); hoinări, vb. (a vagabonda, a umbla hoinar); hoinăreală, s.f. (vagabondaj, haimanalîc). – Der. lui hoinar din ngr. ỏϰνιάριος (Loewe 15) nu e posibilă.
(Dicţionarul etimologic român)

óină s. f. (sil. oi-), g.-d. art. óinei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: oi oin

Cuvinte se termină cu literele: na ina