olărit

OLĂRÍT s.n. Meşteşugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OLĂRÍT n. 1) Tehnica confecţionării oalelor şi a altor obiecte din argilă arsă. 2) Meseria de olar. /olar + suf. ~it
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

olărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OLĂRÍT s. 1. olărie. (Se ocupă cu ~ul.) 2. (SILV.) şpronţuit. (~ul unui buştean.)
(Dicţionar de sinonime)

OLĂRÍ vb. (SILV.) a teşi, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a şpronţa, a tivi. (A ~ capătul unui buştean.)
(Dicţionar de sinonime)