olfacție

OLFÁCŢIE, olfacţii, s.f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacţiúne s.f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OLFÁCŢI//E ~i f. Simţ al mirosului. /<fr. olfaction, lat. olfactio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OLFÁCŢIE s.f. (Liv.) Simţul mirosului, miros; mirosire. [Var. olfacţiune s.f. / < fr. olfaction, lat. olfactio].
(Dicţionar de neologisme)

OLFÁCŢIE s. f. simţul mirosului. (< fr. olfaction, lat. olfactio)
(Marele dicţionar de neologisme)

olfácţie s. f. (sil. -ţi-e), art. olfácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. olfácţei; pl. olfácţii, art. olfácţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OLFÁCŢIE s. v. miros.
(Dicţionar de sinonime)