oligurie
OLIGURÍE, oligurii, s.f. Scădere a cantităţii de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OLIGURÍE f. Stare patologică manifestată prin eliminare de urină în cantităţi anormal de mici şi cauzată de anumite afecţiuni renale. [Art. oliguria; G.-D. oligurei] /<fr. oligurie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OLIGURÍE s.f. Diminuare a secreţiei urinare. [Gen. -iei. / < fr. oligurie, cf. gr. oligos – puţin, ouron – urină].
(Dicţionar de neologisme)
OLIGURÍE s. f. diminuare, insuficienţă a secreţiei urinare. (< fr. oligurie)
(Marele dicţionar de neologisme)
oliguríe s. f. (sil. mf. -lig-), art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OLIGURÍE f. Stare patologică manifestată prin eliminare de urină în cantităţi anormal de mici şi cauzată de anumite afecţiuni renale. [Art. oliguria; G.-D. oligurei] /<fr. oligurie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OLIGURÍE s. f. diminuare, insuficienţă a secreţiei urinare. (< fr. oligurie)
(Marele dicţionar de neologisme)
oliguríe s. f. (sil. mf. -lig-), art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)