ologire dex - definiţie, sinonime, conjugare
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. şi refl. A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OLOGÍRE, ologiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) ologi şi rezultatul ei; ologeală. – V. ologi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OLOG//Í ~ésc tranz. A face să se ologească. /Din olog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OLOG//Í mă ~ésc intranz. A deveni olog; a se face olog. /Din olog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ologí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ologeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ologíre s. f., g.-d. art. ologírii; pl. ologíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OLOGÍ vb. 1. a (se) schilodi, (înv. şi reg.) a (se) calici. (Un om care a ~.) 2. a (se) cotonogi. (O vită care a ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ol olo olog ologi ologir

Cuvinte se termină cu literele: re ire gire ogire logire