omăt dex - definiţie, sinonime, conjugare
OMẮT, omături, s.n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. şi (m.): omeţi] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMẮT ~uri n. pop. Precipitaţie atmosferică sub formă de fulgi albi (compuşi din cristale de gheaţă); zăpadă; nea. /<sl. ometu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

omắt (-méţi), s.m. – Zăpadă. Sl., cf. sl. omesti, ometą „a arunca”, rus. omet „morman”, sb. omet „măturat” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 210; Conev 37), cf. nămete. – Der. omăta, vb. (a ninge); omătos, adj. (cu zăpadă); omătuţă, s.f. (plantă, Leocoium vernum); (în)omeţi, vb. (a acoperi cu zăpadă); ometiţă, s.f. (fulg de zăpadă; praf de făină), din sb. umetica (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

pásărea-omătului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

omăt s. n., pl. omături
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OMĂT s. v. zăpadă.
(Dicţionar de sinonime)

PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaş.
(Dicţionar de sinonime)

PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: om oma

Cuvinte se termină cu literele: at mat