omeți dex - definiţie, sinonime, conjugare
OMẮT, omături, s.n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. şi (m.): omeţi] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMEŢÍ, pers. 3 omeţeşte, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMẮT ~uri n. pop. Precipitaţie atmosferică sub formă de fulgi albi (compuşi din cristale de gheaţă); zăpadă; nea. /<sl. ometu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pásărea-omătului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

omăt s. n., pl. omături
(Dicţionar ortografic al limbii române)

omeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omeţésc, 3 sg. omeţéşte, imperf. 3 sg. omeţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. omeţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OMĂT s. v. zăpadă.
(Dicţionar de sinonime)

PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaş.
(Dicţionar de sinonime)

PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.
(Dicţionar de sinonime)

OMEŢÍ vb. v. înnămeţi, întroieni, înzăpezi, nămeţi, troieni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: om ome omet

Cuvinte se termină cu literele: ti eti meti