omețire

OMEŢÍ, pers. 3 omeţeşte, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

omeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omeţésc, 3 sg. omeţéşte, imperf. 3 sg. omeţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. omeţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OMEŢÍ vb. v. înnămeţi, întroieni, înzăpezi, nămeţi, troieni.
(Dicţionar de sinonime)

OMEŢÍRE s. v. înnămeţire, întroienire, înzăpezire, nămeţire, troienire.
(Dicţionar de sinonime)