omeag
omeág (-égi), s.m. – Plantă (Aconiturn napellus). – Var. omag. Sl. omegu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 227; Byhan 323; Conev 43), cf. slov. omej, pol. omięg, rus. omeg.
(Dicţionarul etimologic român)
omeág s.n (reg.) plantă ale cărei rădăcini şi frunze se folosesc în medicină; aconit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
omeág s.n (reg.) plantă ale cărei rădăcini şi frunze se folosesc în medicină; aconit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)