omega

OMÉGA s.m. sg. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului o. – Din ngr. o méga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMÉGA f. Ultima literă a alfabetului grecesc. /<ngr. oméga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OMÉGA s. m. inv. ultima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului O. (< fr. oméga, gr. omega, „o” mare)
(Marele dicţionar de neologisme)

oméga s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Omega ≠ alfa
(Dicţionar de antonime)