omenește dex - definiţie, sinonime, conjugare
OMENÉŞTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, în mod omenesc; cât poate un om. 2. În condiţii omeneşti, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMENÉŞTE adv. 1) În felul oamenilor; ca oamenii. A trăi ~. 2) fig. Cu omenie; cu bunăvoinţă; binevoitor. A se purta ~. /om + suf. ~eşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A OMEN//Í ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susţinere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însuşiri umane. /Din om
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

omenéşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

omení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. omeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OMENÉŞTE adv. v. cumsecade.
(Dicţionar de sinonime)

OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: om ome omen omene omenes

Cuvinte se termină cu literele: te ste este neste eneste