omenesc dex - definiţie, sinonime, conjugare
OMENÉSC, -EÁSCĂ, omeneşti, adj. 1. Care aparţine omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfăţişării sau firii omului; de om; uman. ♢ (Substantivat, n.) Omenescul unei situaţii.Aşezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraş. 2. Care aparţine omului de rând. 3. (Înv. şi pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMENÉSC omeneáscă (omenéşti) 1) şi substantival Care este caracteristic pentru oameni; de om; uman; lumesc; pământesc. ♢ Aşezare ~ească localitate. 2) Care este plin de omenie; binevoitor. Atitudine ~ească. 3) înv. (în opoziţie cu boieresc) Care aparţine omului muncitor de la sate; caracteristic ţăranilor; ţărănesc. /om + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A OMEN//Í ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susţinere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însuşiri umane. /Din om
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

omenésc adj. m., f. omeneáscă; pl. m. şi f. omenéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

omení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. omeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OMENÉSC adj. 1. v. uman. 2. pământesc. (Obiceiuri ~eşti.)
(Dicţionar de sinonime)

OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Omenescneomenesc
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: om ome omen omene omenes

Cuvinte se termină cu literele: sc esc nesc enesc menesc