omenire dex - definiţie, sinonime, conjugare
OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMENÍRE s.f. 1. Întreaga populaţie a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulţime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. o m e n i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OMEN//Í ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susţinere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însuşiri umane. /Din om
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OMENÍRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

omení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. omeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

omeníre s. f., g.-d. art. omenírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.
(Dicţionar de sinonime)

OMENÍRE s. lume, umanitate, (înv. şi reg.) omenime. (Întreaga ~.)
(Dicţionar de sinonime)

OMENÍRE s. v. incarnare, incarnaţie, întrupare, omenie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: om ome omen omeni omenir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire menire