omenit dex - definiţie, sinonime, conjugare
OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMENÍT, -Ă, omeniţi, -te, adj. (Înv.) Blând, binevoitor, amabil. – V. omeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OMEN//Í ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susţinere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însuşiri umane. /Din om
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

omení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. omeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.
(Dicţionar de sinonime)

OMENÍT adj. v. bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înţelegător, omenos, ono-rabil, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: om ome omen omeni

Cuvinte se termină cu literele: it nit enit menit