omeomorfism

HOMEOMORFÍSM s.n. 1. (Mat.) Funcţie care aplică unul pe altul două spaţii. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuşi. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfísm s.n.] – Din fr. homéomorphisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMEOMORFÍSM s.n. V. homeomorfism.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOMEOMORFÍSM s.n. 1. (Mat.) Funcţie care aplică unul pe altul două spaţii. 2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuşi. [Var. omeomorfism s.n. / < fr. homéomorphisme].
(Dicţionar de neologisme)

OMEOMORFÍSM s.n. v. homeomorfism.
(Dicţionar de neologisme)

homeomorfísm s. n. (sil. -me-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

omeomorfísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)