omizi dex - definiţie, sinonime, conjugare
OMÍDĂ, omizi, s.f. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ♢ Expr. A mânca ca omizile = a mânca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hrăpăreţ. – Din ngr. o mídas.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMÍ//DĂ ~zi f. Larvă de fluturi cu corpul vermiform, dăunătoare arborilor şi culturilor agricole. ♢ A mânca ca ~zile a mânca extrem de mult. [G.-D. omizii] /<ngr. omídas
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăţa arborii de omizi. – Din omizi (pl. lui omidă).
(Dicţionarul limbii române moderne)

omídă (omízi), s.f. – Larvă de insecte. – Mr. uńidă. Mgr. µίσας „vierme” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 259; Meyer, Alb. St., IV, 61; Murnu 39; Tiktin; Diculescu, Elementele, 489), cu aglutinarea art. o, sau includerea art. gr. ỏ, cf. onanie. Bg. omida pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 217). – Der. omizi, vb. (a curăţi de omizi).
(Dicţionarul etimologic român)

omizí (omizésc, omizít), vb. (Trans.) A se face ziuă. Sl. omeziti (Candrea), cf. miji.
(Dicţionarul etimologic român)

omizí (omizésc, omizít), vb. – A zîmbi. Rut. myzaty „a-şi ciuli urechile, a-şi încorda privirea”, cf.Berneker, II, 63.
(Dicţionarul etimologic român)

omídă s. f., g.-d. art. omízii; pl. omízi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: om omi omiz

Cuvinte se termină cu literele: zi izi mizi