omizit

OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăţa arborii de omizi. – Din omizi (pl. lui omidă).
(Dicţionarul limbii române moderne)

omizí (omizésc, omizít), vb. (Trans.) A se face ziuă. Sl. omeziti (Candrea), cf. miji.
(Dicţionarul etimologic român)

omizí (omizésc, omizít), vb. – A zîmbi. Rut. myzaty „a-şi ciuli urechile, a-şi încorda privirea”, cf.Berneker, II, 63.
(Dicţionarul etimologic român)

OMIZÍT adj. v. OMIZI. [DLRM]
(Alte dicţionare)