omnisciență dex - definiţie, sinonime, conjugare

omnisciență

omniscient omniscienţă
OMNISCIÉNT, -Ă, omniscienţi, -te, adj. (Livr.) Atotştiutor. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisicens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMNISCIÉNŢĂ s.f. (Livr.) Însuşirea de a şti totul. [Pr.: -sci-en-] – Din fr. omniscience, lat. omniscientia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMNISCIÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care ştie tot; cunoscător de tot; atotştiutor. [Sil. -sci-] /<fr. omniscient, lat. omnisciens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OMNISCIÉNT, -Ă adj. (Rar) Care ştie totul, atotştiutor. [Cf. fr. omniscient].
(Dicţionar de neologisme)

OMNISCIÉNŢĂ s.f. (Rar) Calitatea celui omniscient. [< fr. omniscience, lat. omniscientia].
(Dicţionar de neologisme)

OMNISCIÉNT, -Ă adj. atotştiutor. (< fr. omniscient, lat. omnisciens)
(Marele dicţionar de neologisme)

OMNISCIÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi omniscient. (< fr. omniscience, lat. omniscientia)
(Marele dicţionar de neologisme)

omnisciént adj. m. (sil. mf. -sci-), pl. omnisciénţi; f. sg. omnisciéntă, pl. omnisciénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

omnisciénţă s. f. (sil. mf. -sci-), g.-d. art. omnisciénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: om omn omni omnis omnisc

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta ienta cienta