omofor

OMOFÓR, omofoare, s.n. Veşmânt bisericesc în forma unei eşarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc. – Din sl. omoforŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMOF//ÓR ~oáre n. (în biserica ortodoxă) Haină îmbrăcată de arhiereu în timpul slujbei religioase. /<sl. omoforu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

omofór (omofoáre), s.n. – Podoabă sacrală la preoţii ortodocşi în formă de eşarfă. Mgr. ὠμαφόριον (Murnu 40), cf. sl. omoforu. Sec. XVII.
(Dicţionarul etimologic român)

omofór s. n., pl. omofoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)