omografic

OMOGRÁFIC, -Ă, omografici, -ce, adj. Referitor la omografie, de omograf. – Din fr. homographique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMOGRÁFI//C ~că (~ci, ~ce) v. OMOGRAF. /<fr. homographique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OMOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la omografie. [< fr. homographique].
(Dicţionar de neologisme)

OMOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la omografie. o (mat.) transformare ~ă = omografie (2). (< fr. homographique)
(Marele dicţionar de neologisme)

omográfic adj. m., pl. omográfici; f. sg. omográfică, pl. omográfice
(Dicţionar ortografic al limbii române)