omografie dex - definiţie, sinonime, conjugare

omografie

OMOGRAFÍE, s.f. Faptul sau însuşirea de a fi omograf; situaţia în care se află două cuvinte omografe. – Din fr. homographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMOGRAFÍE f. Fenomen de coincidenţă grafică a unor cuvinte diferite. /<fr. homographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OMOGRAFÍE s.f. Faptul sau însuşirea de a fi omograf; situaţia în care se află două cuvinte omografe. ♦ (Mat.) Corespondenţă biunivocă între două spaţii proiective. [Gen. -iei. / < fr. homographie].
(Dicţionar de neologisme)

OMOGRAFÍE s. f. 1. faptul, însuşirea de a fi omograf; situaţie în care se află două cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondenţă biunivocă a mulţimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică. (< fr. homographie)
(Marele dicţionar de neologisme)

omografíe s. f. (sil. -gra-), art. omografía, g.-d. art. omografíei; pl. omografíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: om omo omog omogr omogra

Cuvinte se termină cu literele: ie fie afie rafie grafie