omologie dex - definiţie, sinonime, conjugare

omologie

OMOLOGÍE, omologii, s.f. (Biol.) Corespondenţă de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din fr. homologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMOLOGÍE f. Caracter omolog. /<fr. homologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OMOLOGÍE s.f. Calitatea a ceea ce este omolog. ♦ (Mat.) Corespondenţă omografică între punctele unui acelaşi plan proiectiv. ♦ (Biol.) Corespondenţă de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite ca urmare a originii lor comune. [Gen. -iei, var. homologie s.f. / < fr. homologie].
(Dicţionar de neologisme)

OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondenţă omografică între punctele unui acelaşi plan proiectiv. 3. (biol.) corespondenţă de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr. homologie)
(Marele dicţionar de neologisme)

omologíe s. f., art. omología, g.-d. art. omologíei; pl. omologíi, art. omologíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: om omo omol omolo omolog

Cuvinte se termină cu literele: ie gie ogie logie ologie