omonimic

OMONÍMIC, -Ă, omonimici, -ce, adj. De omonim sau de omonimie. – Din fr. homonymique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OMONÍMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de omonime; propriu omonimelor. /<fr. homonymique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OMONÍMIC, -Ă adj. Referitor la omonime sau la omonimie. [Cf. germ. homonymisch].
(Dicţionar de neologisme)

omonímic adj. m., pl. omonímici; f. sg. omonímică, pl. omonímice
(Dicţionar ortografic al limbii române)