omotermie

OMOTERMÍE s.f. Scăderea treptată a temperaturii apelor oceanice de la suprafaţă spre fund. [Gen. -iei. / < fr. homothermie].
(Dicţionar de neologisme)

OMOTERMÍE s. f. (fiz.) caracteristica unui corp cu temperatură omogenă şi constantă. ♢ scădere treptată a temperaturii oceanice de la suprafaţă spre fund. (< fr. homothermie)
(Marele dicţionar de neologisme)

omotermíe s. f., g.-d. art. omotermíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)