ONĂNĂÍ, onănăiesc, vb. IV, Intranz. (Reg.) A fonfăi, a fârnâi. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ONĂNĂÍT, -Ă, onănăiţi, -te, adj. (Reg.) Fonf. – V. onănăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
onănăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. onănăiésc, 3 sg. onănăiéşte/onănăie imperf. 3 sg. onănăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. onănăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ONĂNĂÍT, -Ă, onănăiţi, -te, adj. (Reg.) Fonf. – V. onănăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)