ondulație

ONDULÁŢIE, ondulaţii, s.f. Mişcare unduioasă a unei suprafeţe lichide; unduire. ♢ Operaţie de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (Concr.) Buclă, cută. – Din fr. ondulation, it. ondulazione.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONDULÁŢI//E ~i f. 1) v. A ONDULA. 2) (la păr, ţesături etc.) Curbură în formă de val. /<fr. ondulation, it. ondulazione
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ONDULÁŢIE s.f. 1. Mişcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Buclă, cută. ♦ Totalitatea undelor şi a cutelor rezultate în urma ondulării părului. [Gen. -iei. / var. ondulaţiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].
(Dicţionar de neologisme)

ONDULÁŢIE s. f. 1. mişcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ♢ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ♢ totalitatea undelor şi a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)
(Marele dicţionar de neologisme)

onduláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. onduláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. onduláţiei; pl. onduláţii, art. onduláţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ONDULÁŢIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă.
(Dicţionar de sinonime)