ondulator dex - definiţie, sinonime, conjugare

ondulator

ondulator ondulător
ONDULATÓR1, ondulatoare, s.n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviaţia unui ac indicator. – Din fr. ondulateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONDULAT//ÓR1 ~oáre n. 1) Aparat pentru recepţionarea semnalelor telegrafice şi înregistrarea lor pe o bandă de hârtie (sub formă de linie ondulată). 2) Instrument (electric) cu ajutorul căruia se ondulează părul; drot. /<fr. ondulateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ONDULAT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ondulează; care se leagănă ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietăţi de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ONDULATÓR s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviaţia unui ac indicator. [< fr. ondulateur].
(Dicţionar de neologisme)

ONDULATÓR, -OÁRE I. adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviaţia unui ac indicator. (< fr. ondulateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

ondulatór (unduitor) adj. m., pl. ondulatóri; f. sg. şi pl. ondulatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ondulatór s. n., pl. ondulatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: on ond ondu ondul ondula

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator lator ulator