onduleu
ONDULÉU, onduleuri, s.n. (Fam.) Ondulaţie a părului. – Din fr. ondulé.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ONDULÉU s.n. Ondulaţie (2). [Pron. -leu. / cf. fr. ondulé].
(Dicţionar de neologisme)
ONDULÉU s. n. ondulaţie a părului. (< fr. ondulé)
(Marele dicţionar de neologisme)
onduléu s. n., art. onduléul; pl. onduléuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ONDULÉU s.n. Ondulaţie (2). [Pron. -leu. / cf. fr. ondulé].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
onduléu s. n., art. onduléul; pl. onduléuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)