onerar
ONERÁR, -Ă, onerari, -e, adj. (Rar) Care exercită în mod real o funcţie. – Din fr. onéraire, lat. onerarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ONERÁR, -Ă adj. (op. o n o r a r) Care exercită în mod real o funcţie. [< fr. onéraire, lat. onerarius].
(Dicţionar de neologisme)
ONERÁR, -Ă adj. care exercită în mod real o funcţie. (< fr. onéraire, lat. onerarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
onerár adj. m., pl. onerári; f. sg. oneráră, pl. oneráre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ONERÁR, -Ă adj. (op. o n o r a r) Care exercită în mod real o funcţie. [< fr. onéraire, lat. onerarius].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
onerár adj. m., pl. onerári; f. sg. oneráră, pl. oneráre
(Dicţionar ortografic al limbii române)