onomastic dex - definiţie, sinonime, conjugare

onomastic

ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ♢ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva îşi serbează numele; ziua numelui. 2. S.f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea şi evoluţia numelor proprii. 3. S.f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONOMÁSTIC, -Ă adj. Referitor la nume de persoane. ♦ Zi onomastică (şi s.f.) = ziua numelui. [< fr. onomastique, cf. gr. onoma – nume].
(Dicţionar de neologisme)

ONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la nume de persoane. o zi ~ă (şi s. f.) = ziua numelui. II. s. f. 1. disciplină lingvistică care studiază numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, epocă etc.; onomatologie. (< fr. onomastique, gr. onomastikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

onomástic adj. m., pl. onomástici; f. sg. onomástică, pl. onomástice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: on ono onom onoma onomas

Cuvinte se termină cu literele: ic tic stic astic mastic