onorare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ONORÁ, onorez, vb. I. Tranz. 1. A avea, a manifesta faţa de cineva sau ceva respect, consideraţie, stimă; a cinsti, a respecta. **(Fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A achita, a plati (în termen) o datorie bănească, o poliţă etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONORÁR2 s.n. v. onorariu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONORÁR1, -Ă, onorari, -e, adj. (Înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ONOR//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A înconjura cu onor; a trata cu mult respect şi consideraţie (pentru anumite merite). ~ un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu consideraţie de pe o poziţie de superioritate (recurgând la un gest sau act care subliniază atitudinea respectivă faţă de inferiori). L-a ~at cu o strângere de mână. Ne ~ează cu (sau prin) prezenţa sa. 3) A umple de onoare; a face să se bucure de onoare. Această sinceritate vă ~ează. 4) A trata cu multă consideraţie; a preţui în mod deosebit. A-şi ~ profesia. 5) (datorii băneşti) A achita la termen. 6) fig. (obligaţii, angajamente etc.) A îndeplini cu corectitudine. /<lat. honorare, fr. honorer, it. onorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ONORÁR2, onorárii, s.n. ~
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

ONORÁ vb. I. tr. 1. A acorda cuiva o consideraţie deosebită. 2. A achita, a plăti (o datorie, o sumă de bani etc.). ♦ A retribui, a remunera. [Cf. lat. honorare, fr. honorer, it. onorare].
(Dicţionar de neologisme)

ONORÁRE s.f. (Rar) Faptul de a onora. [< onora].
(Dicţionar de neologisme)

ONORÁR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deţine o funcţie, dar îşi păstrează titlul şi atribuţiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire].
(Dicţionar de neologisme)

ONORÁ vb. tr. 1. a acorda cuiva o consideraţie deosebită. 2. a face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. a achita, a plăti (o datorie). ♢ a remunera. (< lat. honorare, fr. honorer)
(Marele dicţionar de neologisme)

onorá vb., ind. prez. 1 sg. onoréz, 3 sg. şi pl. onoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

onorár (de onoare) adj. m., pl. onorári; f. sg. onoráră, pl. onoráre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ONORÁ vb. 1. v. aprecia. 2. v. cinsti. 3. v. respecta. 4. v. achita. 5. v. retribui.
(Dicţionar de sinonime)

ONORÁRE s. v. achitare.
(Dicţionar de sinonime)

ONORÁR adj. v. onorific.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A onora ≠ a dezonora
(Dicţionar de antonime)

Onoraredezonorare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: on ono onor onora onorar

Cuvinte se termină cu literele: re are rare orare norare