onorariu dex - definiţie, sinonime, conjugare

onorariu

ONORÁRIU, onorarii, s.n. Plată, retribuţie dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupaţiilor sale. (Var.: onorár s.n.) – Din fr. honoraire, lat. honorarium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONORÁRI//U ~i n. Retribuţie pentru o muncă intelectuală (efectuată, mai ales, în afara muncii de bază). [Sil. -riu] /<fr. honoraire, lat. honorarium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ONORÁRIU s.n. Sumă oferită pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiunea liberă (avocat, medic etc.). // adj. V. onorar. [Pron. -riu, var. onorar s.n. / cf. fr. honoraires, lat. honorarium].
(Dicţionar de neologisme)

ONORÁRIU s. n. plată, retribuţie pentru un serviciu prestat de o persoană cu o anumită profesiune (avocat, medic etc.). (< fr. honoraires, lat. honorarium)
(Marele dicţionar de neologisme)

onoráriu (retribuţie) s. n. [-riu pron. -riu], art. onoráriul; pl. onorárii, art. onoráriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: on ono onor onora onorar

Cuvinte se termină cu literele: iu riu ariu rariu orariu