onorific dex - definiţie, sinonime, conjugare

onorific

[Sinonime]
ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincţii etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de consideraţie faţă de cineva. ♦ (Despre funcţii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de consideraţie pentru merite deosebite; care îndeplineşte o funcţie, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONORÍFI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre titluri, funcţii etc.) Care conferă onoare (fără avantaje materiale); acordat în semn de onoare (fără a fi retribuit). 2) (despre persoane) Care deţine un titlu sau exercită o funcţie fără retribuţie; de onoare. /<fr. honorifique, lat. honorificus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ONORÍFIC, -Ă adj. 1. Care aduce o distincţie, onoruri, fără însă a atrage după sine avantaje sau profituri materiale. 2. Căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de consideraţie; de onoare. [< fr. honorifique].
(Dicţionar de neologisme)

ONORÍFIC, -Ă adj. 1. (despre titluri, distincţii, funcţii etc.) care aduce onoruri, fără a trage un avantaj, profit material. ♢ care îndeplineşte o funcţie fără a fi retribuit. 2. căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de consideraţie. (< fr. honorifique, lat. honorificus)
(Marele dicţionar de neologisme)

onorífic adj. m., pl. onorífici; f. sg. onorífică, pl. onorífice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ONORÍFIC adj. (rar) onorar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: on ono onor onori onorif

Cuvinte se termină cu literele: ic fic ific rific orific