ontic

ÓNTIC, -Ă, ontici, -ce, adj. (Livr.) Care ţine de domeniul existenţei; ontologic. – Din fr. ontique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓNTI//C ~că (~ci, ~ce) v. ONTOLOGIC. /<fr. ontique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÓNTIC, -Ă adj. Referitor la existenţă, la realitatea obiectivă; existent independent de om. [< fr. ontique, cf. gr. on – fiinţă].
(Dicţionar de neologisme)

ÓNTIC, -Ă adj. (fil.) referitor la existenţă, la realitatea obiectivă. (< fr. ontique)
(Marele dicţionar de neologisme)

óntic adj. m., pl. óntici; f. sg. óntică, pl. óntice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÓNTIC adj. v. ontologic.
(Dicţionar de sinonime)