ontogonic

ONTOGÓNIC, -Ă, ontogonici, -ce, adj. Referitor la ontogonie, de ontogonie. – De la ontogonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONTOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la ontogonie. [< fr. ontogonique].
(Dicţionar de neologisme)

ontogónic adj. m., pl. ontogónici; f. sg. ontogónică, pl. ontogónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: on ont onto ontog ontogo

Cuvinte se termină cu literele: ic nic onic gonic ogonic