OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leşie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăţa de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. şi refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni şi iritaţii în unele părţi ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpiraţiei, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veşteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPĂRÍRE, opăriri, s.f. Acţiunea de a (se) opări şi rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A OPĂR//Í ~ésc tranz. 1) A trata cu un lichid fierbinte (pentru a steriliza, a curăţa etc.). ~ rufele. 2) (fiinţe, părţi ale corpului lor) A face să capete arsuri de pe urma acţiunii apei clocotite sau a altui lichid fierbinte. /<bulg. oparja, sb. opariti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE OPĂR//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane, mai ales despre copiii mici) A căpăta iritaţii ale pielii (din cauza căldurii sau a lipsei de curăţenie). 2) (despre făină, fân etc.) A-şi pierde proprietăţile iniţiale (sub influenţa umezelii şi a căldurii), căpătând un gust sau un miros neplăcut; a se aprinde; a se încinge. 3) (despre plante) A-şi pierde frăgezimea şi vlaga, veştezindu-se (din cauza arşiţei); a se ofili; a se sfriji. /<bulg. oparja, sb. opariti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
opări (opărésc, opărít), vb. – 1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroşi, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s.f. (încingere; spuzeală); opăritură, s.f. (înfierbîntare).
(Dicţionarul etimologic român)
opărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. opăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
opăríre s. f., g.-d. art. opărírii; pl. opăríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPĂRÍ vb. v. coace.
(Dicţionar de sinonime)
OPĂRÍRE s. opăreală.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPĂRÍRE, opăriri, s.f. Acţiunea de a (se) opări şi rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE OPĂR//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane, mai ales despre copiii mici) A căpăta iritaţii ale pielii (din cauza căldurii sau a lipsei de curăţenie). 2) (despre făină, fân etc.) A-şi pierde proprietăţile iniţiale (sub influenţa umezelii şi a căldurii), căpătând un gust sau un miros neplăcut; a se aprinde; a se încinge. 3) (despre plante) A-şi pierde frăgezimea şi vlaga, veştezindu-se (din cauza arşiţei); a se ofili; a se sfriji. /<bulg. oparja, sb. opariti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
opări (opărésc, opărít), vb. – 1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroşi, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s.f. (încingere; spuzeală); opăritură, s.f. (înfierbîntare).
(Dicţionarul etimologic român)
opărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. opăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
opăríre s. f., g.-d. art. opărírii; pl. opăríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OPĂRÍ vb. v. coace.
(Dicţionar de sinonime)
OPĂRÍRE s. opăreală.
(Dicţionar de sinonime)