opac dex - definiţie, sinonime, conjugare

opac

[Sinonime]
OPÁC1, opace, s.n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. o p a c i n ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPÁC2, -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparenţă, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiaţii electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OPÁ//C ~că (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care împiedică trecerea luminii; lipsit de transparenţă; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radiaţiilor; impenetrabil de radiaţii. 3) Care este lipsit de strălucire; fără strălucire; mat. 4) fig. Care denotă lipsă de pricepere intelectuală; lipsit de pătrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligenţă; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].
(Dicţionar de neologisme)

OPÁC, -Ă adj. 1. lipsit de transparenţă, prin care nu străbate lumina. ♢ dens, de nepătruns. ♢ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligenţă; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)
(Marele dicţionar de neologisme)

opác (nestrăveziu) adj. m., pl. opáci; f. sg. opácă, pl. opáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

opác (cui) s. n., pl. opáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OPÁC adj. mat, netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)
(Dicţionar de sinonime)

OPÁC adj. v. mărginit.
(Dicţionar de sinonime)

OPÁC s. v. strapazan, ujbă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Opac ≠ transparent, străveziu
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: op opa

Cuvinte se termină cu literele: ac pac