ÓPERĂ1, opere, s.f. 1. Acţiune conştientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activităţi creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de ştiinţă etc.; creaţie (artistică). ♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de ştiinţă, ale unui creator în general. – Din lat., it. opera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÓPERĂ2, opere, s.f. Compoziţie muzicală scrisă pentru solişti, cor şi orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziţii. – Din it. opera, fr. opéra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acţiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuinţa. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenţii chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidenţă. 4. Intranz. A întreprinde o acţiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÓPER//Ă1 ~e f. 1) Activitate de amploare realizată cu un anumit scop. 2) Lucrare de valoare într-un anumit domeniu de activitate (literatură, artă, ştiinţă). 3) Ansamblu de lucrări ale unui om de creaţie. 4) la pl. Ediţie care include toate sau cele mai reprezentative lucrări ale unui autor. [G.-D. operei] /<lat., it. opera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÓPER//Ă2 ~e f. 1) Compoziţie muzical-dramatică de proporţii mari, scrisă pe un libret cu subiect literar şi interpretată de solişti, cor şi orchestră. 2) Reprezentaţie teatrală a unei astfel de compoziţii. 3) Clădire în care se dau asemenea reprezentaţii. [G.-D. operei] /<it. opera, fr. opéra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A OPER//Á ~éz 1. tranz. 1) A aduce la îndeplinire (pentru atingerea unui scop); a transforma în fapt; a înfăptui; a efectua; a executa; a realiza. ~ o substituire. 2) A supune unei intervenţii chirurgicale. ~ un bolnav. 3) A trece într-un registru de evidenţă contabilă. ~ transferul unor mărfuri. 4) (furturi, spargeri, crime etc.) A comite premeditat. 2. intranz. 1) A îndeplini o anumită acţiune (manipulând cu ceva). Savantul ~ează cu date. 2) (despre unităţi militare) A întreprinde manevre de natură strategică sau tactică. /<fr. opérer, lat., it. operare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
óperă (ópere), s.f. – 1. Lucrare. – 2. (Muz.) Operă. It. opera. – Der. (din fr.) opera, vb.; operabil, adj.; operant, adj.; inoperant, adj.; operativ, adj.; operaţi(un)e, s.f.; operator, s.m.; operatoriu, adj.; operetă, s.f.; cf. capodoperă, manoperă.
(Dicţionarul etimologic român)
OPERA ÓMNIA loc. s. Totalitatea operelor unui autor reunite într-o ediţie, un volum etc. [< lat. opera omnia – toată opera].
(Dicţionar de neologisme)
ÓPERĂ1 s.f. 1. Acţiune, lucrare, faptă, lucru. 2. Lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, al ştiinţei etc. ♦ Ansamblul scrierilor, al lucrărilor unui scriitor, ale unui om de ştiinţă, ale unui pictor, ale unui sculptor etc. 3. (Mar.) Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carenă; operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire. [< lat., it. opera].
(Dicţionar de neologisme)
ÓPERĂ2 s.f. 1. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic şi cântată de solişti, de cor şi de orchestră. 2. Teatru în care se reprezintă astfel de lucrări. [< it. opera, cf. fr. opéra].
(Dicţionar de neologisme)
OPERÁ vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva). 2. tr. A lucra cu..., a face calcule. 3. tr. A face o operaţie chirurgicală. 4. tr. A face o operaţie comercială, financiară etc. 5. intr. A executa mişcări strategice. 6. tr. (Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< fr. opérer, it. operare].
(Dicţionar de neologisme)
ÓPERĂ1 s. f. 1. acţiune, lucrare, faptă, lucru. 2. lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, ştiinţei etc. ♢ totalitatea lucrărilor unui scriitor, om de ştiinţă, artist etc. 3. muncă, treabă, acţiune. o a pune în ~ = a pune în aplicare ceva. 4. (mar.) ~ vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carenă; ~ moartă = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire. (< lat., /3/ it. opera)
(Marele dicţionar de neologisme)
ÓPERĂ2 s. f. lucrare muzical-dramatică pentru solişti, cor şi orchestră, scrisă pe baza unui libret. ♢ teatrul în care se reprezintă. (< it. opera, fr. opéra)
(Marele dicţionar de neologisme)
OPERÁ vb. I. tr. 1. a face, a realiza, a efectua (ceva). 2. a lucra cu..., a face calcule. 3. a face o operaţie chirurgicală. 4. a face o operaţie comercială, financiară etc. 5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunări. II. intr. a executa mişcări strategice. (< fr. opérer, lat. operari)
(Marele dicţionar de neologisme)
óperă (acţiune, creaţie artistică, compoziţie muzicală) s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
operá vb., ind. prez. 1 sg. operéz, 3 sg. şi pl. opereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÓPERĂ s. 1. acţiune, faptă. (~ de binefacere.) 2. v. creaţie. 3. v. realizare. 4. creaţie, lucrare, producţie, (înv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.) 5. (LIT.) operă dramatică v. piesă. 6. v. carte. 7. v. lucrare. 8. lucrare. (O ~ statuară.)
(Dicţionar de sinonime)
OPERĂ VÍE s. v. carenă.
(Dicţionar de sinonime)
OPERÁ vb. 1. a efectua, a face. (A opera unele modificări în text.) 2. (MED.) a tăia. (L-a operat de hernie.) 3. v. acţiona.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÓPERĂ2, opere, s.f. Compoziţie muzicală scrisă pentru solişti, cor şi orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziţii. – Din it. opera, fr. opéra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÓPER//Ă1 ~e f. 1) Activitate de amploare realizată cu un anumit scop. 2) Lucrare de valoare într-un anumit domeniu de activitate (literatură, artă, ştiinţă). 3) Ansamblu de lucrări ale unui om de creaţie. 4) la pl. Ediţie care include toate sau cele mai reprezentative lucrări ale unui autor. [G.-D. operei] /<lat., it. opera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÓPER//Ă2 ~e f. 1) Compoziţie muzical-dramatică de proporţii mari, scrisă pe un libret cu subiect literar şi interpretată de solişti, cor şi orchestră. 2) Reprezentaţie teatrală a unei astfel de compoziţii. 3) Clădire în care se dau asemenea reprezentaţii. [G.-D. operei] /<it. opera, fr. opéra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A OPER//Á ~éz 1. tranz. 1) A aduce la îndeplinire (pentru atingerea unui scop); a transforma în fapt; a înfăptui; a efectua; a executa; a realiza. ~ o substituire. 2) A supune unei intervenţii chirurgicale. ~ un bolnav. 3) A trece într-un registru de evidenţă contabilă. ~ transferul unor mărfuri. 4) (furturi, spargeri, crime etc.) A comite premeditat. 2. intranz. 1) A îndeplini o anumită acţiune (manipulând cu ceva). Savantul ~ează cu date. 2) (despre unităţi militare) A întreprinde manevre de natură strategică sau tactică. /<fr. opérer, lat., it. operare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
óperă (ópere), s.f. – 1. Lucrare. – 2. (Muz.) Operă. It. opera. – Der. (din fr.) opera, vb.; operabil, adj.; operant, adj.; inoperant, adj.; operativ, adj.; operaţi(un)e, s.f.; operator, s.m.; operatoriu, adj.; operetă, s.f.; cf. capodoperă, manoperă.
(Dicţionarul etimologic român)
OPERA ÓMNIA loc. s. Totalitatea operelor unui autor reunite într-o ediţie, un volum etc. [< lat. opera omnia – toată opera].
(Dicţionar de neologisme)
ÓPERĂ1 s.f. 1. Acţiune, lucrare, faptă, lucru. 2. Lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, al ştiinţei etc. ♦ Ansamblul scrierilor, al lucrărilor unui scriitor, ale unui om de ştiinţă, ale unui pictor, ale unui sculptor etc. 3. (Mar.) Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carenă; operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire. [< lat., it. opera].
(Dicţionar de neologisme)
ÓPERĂ2 s.f. 1. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic şi cântată de solişti, de cor şi de orchestră. 2. Teatru în care se reprezintă astfel de lucrări. [< it. opera, cf. fr. opéra].
(Dicţionar de neologisme)
OPERÁ vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva). 2. tr. A lucra cu..., a face calcule. 3. tr. A face o operaţie chirurgicală. 4. tr. A face o operaţie comercială, financiară etc. 5. intr. A executa mişcări strategice. 6. tr. (Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< fr. opérer, it. operare].
(Dicţionar de neologisme)
ÓPERĂ1 s. f. 1. acţiune, lucrare, faptă, lucru. 2. lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, ştiinţei etc. ♢ totalitatea lucrărilor unui scriitor, om de ştiinţă, artist etc. 3. muncă, treabă, acţiune. o a pune în ~ = a pune în aplicare ceva. 4. (mar.) ~ vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carenă; ~ moartă = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire. (< lat., /3/ it. opera)
(Marele dicţionar de neologisme)
ÓPERĂ2 s. f. lucrare muzical-dramatică pentru solişti, cor şi orchestră, scrisă pe baza unui libret. ♢ teatrul în care se reprezintă. (< it. opera, fr. opéra)
(Marele dicţionar de neologisme)
OPERÁ vb. I. tr. 1. a face, a realiza, a efectua (ceva). 2. a lucra cu..., a face calcule. 3. a face o operaţie chirurgicală. 4. a face o operaţie comercială, financiară etc. 5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunări. II. intr. a executa mişcări strategice. (< fr. opérer, lat. operari)
(Marele dicţionar de neologisme)
óperă (acţiune, creaţie artistică, compoziţie muzicală) s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
operá vb., ind. prez. 1 sg. operéz, 3 sg. şi pl. opereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÓPERĂ s. 1. acţiune, faptă. (~ de binefacere.) 2. v. creaţie. 3. v. realizare. 4. creaţie, lucrare, producţie, (înv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.) 5. (LIT.) operă dramatică v. piesă. 6. v. carte. 7. v. lucrare. 8. lucrare. (O ~ statuară.)
(Dicţionar de sinonime)
OPERĂ VÍE s. v. carenă.
(Dicţionar de sinonime)
OPERÁ vb. 1. a efectua, a face. (A opera unele modificări în text.) 2. (MED.) a tăia. (L-a operat de hernie.) 3. v. acţiona.
(Dicţionar de sinonime)